Candelabrul Catedralei catolice din Iași

Catedrala nouă din Iași nu seamănă cu niciun alt lăcaș din România: o clădire circulară, cu 24 de ogive și o cupolă care sugerează o coroană — simbolul Mariei ca Regină. Într-un asemenea spațiu, un candelabru „de catalog” ar fi părut adus din altă parte. Piesa trebuia să se nască din aceeași geometrie ca și clădirea.

De aceea candelabrul are exact 24 de brațe pe cununa exterioară, câte unul pentru fiecare ogivă, și o a doua cunună de brațe spre centru. Privit de jos, din mijlocul catedralei, el se suprapune peste nervurile cupolei ca o rozetă: desenul lui continuă desenul bolții.

Silueta văzută din lateral e tot o coroană: brațele coboară dintr-un vârf zvelt, se arcuiesc și se ridică la loc, ca o cupolă răsturnată. Între ele atârnă perdele de baghete din sticlă, care preiau lumina becurilor și o mărunțesc.

În tamburul de sticlă de la bază am așezat monograma lui Hristos — ☧, suprapunerea literelor grecești X și P. Cine ridică ochii din centrul catedralei o vede înscrisă în cercul luminos al lanternei, pe axul cupolei.

Lucrăm de peste treizeci de ani mai ales în alamă, dar materialul se alege după clădire, nu după obiceiul atelierului. Catedrala din Iași e o construcție modernă — beton, mozaic, suprafețe albe și vitralii pe trei registre — iar aurul patinat al alamei ar fi contrazis-o. Inoxul lustruit ține pasul cu arhitectura: rece, precis, luminos.

Alama n-a dispărut de tot: inelele care încercuiesc fiecare far de lumină și firele care leagă brațele sunt din alamă, un fir cald care desenează conturul pieselor.

Sticla e prezentă în trei feluri: farfuriile sablate de sub becuri, care îmblânzesc lumina; baghetele albastre care atârnă în ghirlande între brațe; și tamburul lanternei centrale. Albastrul nu e întâmplător — e culoarea Mariei și culoarea dominantă a vitraliilor catedralei, așa că lumina candelabrului și lumina ferestrelor se amestecă firesc.

Inoxul nu cere nici el întreținere: nu patinează, nu se înnegrește, iar la înălțimea la care stă piesa, asta contează pentru zeci de ani. Vezi cum lucrăm în atelier.

Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină” este catedrala episcopală a Diecezei Romano-Catolice de Iași, ridicată între 1992 și 2005 pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, după proiectul arhitectului Gheorghe Hereș. Piatra de temelie a fost pusă la 15 august 1990, imediat ce construcția unei biserici noi a redevenit posibilă.

Clădirea e circulară, cu un diametru exterior de 38 de metri și o cupolă centrală de 24 de metri, care urcă la 36 de metri până la cruce. Forma de coroană nu e un gest de stil, ci programul întregii biserici: Maria, Regină.

Interiorul e luminat de 24 de ferestre ogivale în cupolă și de vitralii așezate pe trei registre. În absidă, deasupra altarului, stă mozaicul monumental al Fecioarei Maria — cel care se vede și în fotografiile noastre de la montaj. Catedrala are și o orgă clasică adusă din Germania, cu 3.882 de tuburi.

Sfințirea a avut loc la 1 noiembrie 2005, cu 23 de episcopi, peste 200 de preoți și mai bine de 3.500 de oameni. Candelabrul nostru era la locul lui, aprins, în mijlocul cupolei.