Corpurile de iluminat de la Stejarii Country Club

Stejarii Country Club s-a deschis la sfârșitul lui 2013, în pădurea Băneasa, ca primul club de acest fel din România: peste 20.000 de metri pătrați construiți, cu un acoperiș verde de 6.000 de metri pătrați și trei cupole de sticlă. Arhitectura este semnată de West Group Architecture, conceptul de biroul londonez Collado Collins, iar amenajarea interioară de HBA / Hirsch Bedner Associates — birou cu care lucrăm și în alte proiecte.

Clădirea are două piscine semi-olimpice, una interioară de 25 de metri și una exterioară, terenuri de tenis, squash și padel, studiouri, un restaurant cu terasă și Shiseido Spa — primul spa al mărcii japoneze din Europa de Est.

Într-o clădire în care aproape totul e sticlă, piatră și lemn deschis, iluminatul decorativ nu avea voie să adauge încă un stil. Corpurile trebuiau să fie discrete ziua, când lumina vine din pădure prin pereții vitrați, și să preia sarcina seara, când clubul rămâne singura sursă de lumină din pădure.

Am lucrat pe desenele amenajării, corp cu corp, în atelierul nostru din București: tăiere, sudură, finisare și abajururile cusute în casă. Transportul și montajul le-am făcut cu echipa noastră, în noiembrie 2013. Vezi cum lucrăm în atelier.

Cele șaisprezece felinare sunt piesa cea mai vizibilă a lucrării și singura care se repetă în tot clubul: pe pardoseala de la marginea piscinei interioare, pe terasa restaurantului și pe borduri, între jardiniere. Structura e din inox și alamă, vopsită în negru mat, cu un desen de solzi decupat în tablă; înăuntru stă un cilindru din sticlă opal, așa că sursa nu se vede niciodată direct.

Forma e ovală, nu rotundă — un felinar oval stă lipit de perete sau de bordură fără să iasă în traseu, iar la piscină asta contează: pardoseala e udă, iar orice obiect care iese în cale devine o problemă.

Toarta de deasupra nu e ornament. Felinarele se mută: iarna intră, vara ies pe terasă, iar la evenimente se așază după cum e nevoie. Un corp care se ridică de toartă, cu o singură mână, se mută fără să fie nevoie de scule.

Inoxul și alama au fost alese pentru locul lor de muncă: aer cu clor la piscină, ploaie și îngheț pe terasă. Un corp din fier vopsit ar fi început să ruginească pe la sudurile de la bază după primul sezon. Despre iluminatul de exterior.

Sala restaurantului era, la data fotografiilor, o bibliotecă neagră pe toată lungimea peretelui, cu banchete și fotolii de catifea. Un candelabru ar fi fost aici o greșeală: tavanul e tehnic, jos, plin de grile de ventilație. Toată lumina decorativă a fost coborâtă la nivelul omului.

Pe rafturi am montat opt aplice-reflector: un con de tablă în negru mat, pe un braț articulat din alamă lustruită, cu interiorul conului acoperit cu foiță de aur. Foița nu se vede din sală, dar se vede în lumină — aurul încălzește fasciculul și scoate din întuneric cotoarele cărților și obiectele din vitrine.

Între mese stau nouă lampadare: șapte cu abajur din alamă, în finisaj antic, și două îmbrăcate în piele albă. Un lampadar are, într-un restaurant, un avantaj pe care nici un plafonier nu-l are — se mută. Sala se reconfigurează pentru un eveniment, iar lumina merge după mese.

La asta se adaugă douăzeci de aplice cu tijă, cu abajur, pentru holuri, zonele de lounge și camerele de primire, plus patru aplice mai mici, dintre care două înălțate. Toate abajururile sunt cusute în atelierul nostru, pe rame făcute pe măsură. Vezi abajururile.

Shiseido Spa de la Stejarii a fost, la deschidere, primul spa al mărcii japoneze din Europa de Est — o mie de metri pătrați cu camere de terapie, hammam, saune și un bazin de relaxare. Pentru recepția lui am executat, în ianuarie 2014, un ornament suspendat de tavan: zeci de frunze din sticlă, galbene și albe, atârnate pe fire subțiri la înălțimi diferite.

Piesa nu are corp și nu are braț. Sursele stau ascunse în plafon, iar ce se vede este doar sticla care prinde lumina — un ginkgo scuturat, oprit la jumătatea căderii. E singurul obiect din toată recepția care se mișcă atunci când cineva deschide ușa.

Deasupra bazinului atârnă penduli cu LED de 24 de volți: lamele curbate din corian negru și alamă satinată, montate în picătură, cu becul ascuns în mijloc. Tensiunea joasă nu e un moft de catalog — la mai puțin de trei metri deasupra apei, o instalație de 24 de volți e cea corectă.

Lamelele nu se ating între ele: lasă între ele fante prin care lumina cade pe apă în dungi și se sparge în valuri. E același principiu ca la felinarele de la piscină — sursa nu se vede niciodată direct, doar ce face ea. Piese la comandă.